expresia „moștenește pământul” este, de asemenea, similară cu „a lor este Împărăția Cerurilor” în Matei 5:3. Schweizer notează că doi termeni reflectă cele două puncte de vedere diferite ale timpului de sfârșit actual când Matei scria. Un punct de vedere era că sfârșitul lumii avea să-i vadă pe toți credincioșii aduși să se alăture Împărăției Cerurilor. Celălalt punct de vedere era că vremurile sfârșitului îl vor face pe Dumnezeu să coboare pentru a conduce direct pământul, iar poporul ales va primi atunci stăpânire asupra întregii lumi. Hill nu vede cele două versete care se referă la lucruri diferite., El nu simte că cuvântul „pământ” înseamnă lumea fizică. Mai degrabă, el observă că Deuteronomul 4:1 și Deuteronomul 16: 20 folosesc cuvântul moștenire pentru a se referi la Israeliții care stăpânesc țara Sfântă. Hill simte că pământul, care poate fi tradus și ca pământ, este o aluzie la noua țară sfântă, care s-ar putea să nu fie pe Pământ. O semnificație rafinată a acestei fraze a fost văzută să spună că cei care sunt liniștiți sau anulați vor moșteni într-o zi lumea.blând în literatura greacă a perioadei cel mai adesea însemna blând sau moale., Nolland scrie că o interpretare mai exactă pentru acest verset este neputincioasă. Clarke observă cât de importantă și revoluționară a fost această înălțare a blândeții în societățile mediteraneene din acea vreme, care au pus un stoc enorm în onoare și statut. Acest verset a fost mult lăudat, chiar și de unii necreștini, cum ar fi Mahatma Gandhi. Unii au văzut-o mai puțin favorabil. Baronul d ‘ Holbach a simțit că acest verset și cei din jurul lui reflectau interesele creștinilor atunci când erau o sectă mică și neputincioasă. El a simțit că ori de câte ori creștinii au câștigat putere, aceste puncte de vedere erau inevitabil abandonate., Friedrich Nietzsche a fost aspru critic față de acest verset, care pentru el a întruchipat „moralitatea sclavului” lui Isus. De asemenea, a fost criticat de James Joyce, William Blake și Theodore Dreiser care au respins cu toții o viață fără să se străduiască.
alți scriitori au subliniat că cuvântul grecesc” praus ” (πραεες) a fost folosit pentru a defini un cal antrenat pentru luptă. Whatley observă că
armăsarii sălbatici au fost coborâți din munți și rupți pentru călărie. Unii au fost folosiți pentru a trage vagoane, unii au fost alergați, iar cei mai buni au fost instruiți pentru război., Ei și-au păstrat spiritul feroce, curajul și puterea, dar au fost disciplinați pentru a răspunde la cea mai mică lovitură sau presiune a piciorului călărețului. Ei ar putea galop în luptă la 35 mile pe oră și să vină la o oprire de alunecare la un cuvânt. Nu erau speriați de săgeți, sulițe sau torțe. Apoi s-a spus că sunt meeked.a fi meeked trebuia să fie luat dintr-o stare de rebeliune sălbatică și făcut complet loial și dependent de stăpânul cuiva. De asemenea, trebuie să fie luat dintr-o atmosferă de teamă și să se facă neclintit în prezența pericolului., Unii cai de război s-au scufundat din râuri în râuri în căutarea carierei lor. Unii au fost acuzați în fața tunurilor care explodează, așa cum Lordul Tennyson a exprimat în poemul său, ” The Charge of the Light Brigade.”Acești armăsari au devenit supuși, dar cu siguranță nu fără spinare. Ei au încorporat puterea sub control, puterea cu toleranță.
